Procedura de insolvenţă a consumatorului (VIV)
Johann Tillich • 7. Dezember 2024
Sunteţi îndatorat şi nu vă mai puteţi plăti datoriile în următorii ani?

Atunci vă poate ajuta probabil o procedură de insolvenţă, pentru a găsi o cale de ieşire din situaţia dvs..
Atenţie:
Aici se poate prezenta doar o imagine de ansamblu cu privire la procedura de insolvenţă. Adesea apare o procedură de insolvenţă ca o rezolvare rapidă.
Dar există anumite motive care pot fi împotriva unei proceduri de insolvenţă. De aceea trebuie ca întotdeauna să fie gândit faptul dacă aceasta este într-adevăr calea cea justă. Aici este necesară neapărat o consiliere serioasă.
Indicaţie: persoanele care desfăşoară activităţi independente trebuie să depună o cerere la aşa numita procedură de insolvenţă (RIV). Acesta se diferenţiază în principal de VIV prin faptul că treptele 1 şi 2 nu se mai aplică.
RIV este valabil de asemenea pentru persoane care au lucrat ca independente atunci când există mai mult de 19 raporturi de îndatorare sau este vorba de cel puţin o creanţă pentru prestaţii sociale care nu au fost plătite sau salarii ale angajaţilor.
Cum funcţionează VIV?
Procedura se compune din patru paşi:
1. Încercarea unei înţelegeri cu toţi creditorii (treapta 1)
2. Plan legal de ştergere a datoriilor sprijinit de către o instantă (treapta a 2-a, poate fi omisă)
3. Procedura legală de insolvenţă (treapta 3)
4. Faza de eliberare a restului de datorii (treapta 4)
Prin încheierea cu succes a trepte a patra, obţineţi eliberarea de restul
datoriilor. Prin aceasta veți fi scutit de datoriile care au existat la începutul procedurii de insolvenţă.
Încercarea de înţelegere extrajudiciară (treapta 1)
Condiţia 1: Dvs. trebuie să vă enumeraţi toate datoriile
Condiţia 2: Dvs. trebuie ca pe viitor să vă descurcaţi cu banii pe care îi
aveţi – să nu mai faceţi noi datorii
Acum trebuie încercat de a găsi o rezolvare extrajudiciară cu toţi creditorii. Prin aceasta adresaţi-vă necondiţionat unui birou de consiliere cu privire la datorii sau unui avocat specializat în acest sens (cel mai bine care are autorizaţie de consiliere).
Este important ca faţă de birou de consiliere / avocat să indicaţi toate birourile care pretind bani de la dvs. ( chiar dacă nu sunteţi de acord probabil cu creanţele). De asemenea, plăţile curente se vor indica! De asemenea să comunicaţi dacă dvs. deţineţi încă ceva de valoare (de ex. autovehicul,
asigurare de viaţă, teren).
Dacă se reuşeşte o înţelegere cu toţi creditorii (de ex. deoarece terţe persoane pun la dispoziţie bani pentru a fi împărţi la creditorii dvs..) nu este necesară o procedură de insolvenţă. Dacă propunerea de regularizare este refuzată, primiţi referitor la aceasta o adeverinţă de la biroul dvs. de consiliere pentru datorii / de la acocatul dvs.. Aveţi nevoie de aceasta pentru a putea solicita procedura de insolvenţă. La completarea cererii (formular) ar trebui să acceptaţi de a fi ajutat de către biroul de consiliere sau de avocatul dvs..
Plan de eliberare de datorii sprijinit de către o instanță (teapta 2)
(Această treaptă poate să fie eventual omisă)
După ce dvs. aţi depus cererea de insolvenţă la instanţa competentă pentru
insolvenţe, instanţa poate decide dacă trebuie să fie încercat încă odată o înţelegere cu toţi creditorii.
Acest fapt se va întâmpla atunci când încercarea de înţelegere extrajudiciară a eşuat la limită. În cazul în care majoritatea creditorilor (după număr şi sumele datorate) sunt de acord cu planul, instanţa de insolvenţă poate ,,constrânge‘‘ creditorii care au refuzat să accepte, ca de data acesta să accepte.
Procedura de insolvenţă legală (treapta 3)
Dacă treapta 2 apare ca fiind fără perspectivă (sau a eşuat), instanţa deschide procedura sa de insolvenţă şi face cunoscut acest lucru pe internet. Se dispune un administrator de insolvenţă ( de cele mai multe ori un avocat). Administratorul de insolvenţă are în principal două sarcini:
• El prezintă toate creanţele care sunt înregistrate de către creditori
împotriva dvs..
Atenţie: Dacă creanţele sunt înregistrate ca ,,provenind dintr-o acţiune intenţionată nepermisă‘‘, acestea sunt excluse mai târziu de eliberarea de datoriile restante! Acest lucru poate de asemenea să fie valabil pentru întreţinerea care nu a fost plătită.
De aceea verificaţi dacă într-adevăr există la bază o faptă penală intenţionată; dacă nu, depuneţi la instanţa de insolvenţe o contestaţie.
• El vă reţine patrimoniul şi venitul dvs. care se pot popri şi poate ca în acest caz să pretindă eventual rambursarea de asemenea a plăţilor din
ultimele luni.
Din banii reţinuţi se vor compensa prima dată cheltuielie de procedură (= cheltuielile instanţei şi ale administratorului de insolvenţă).
Atenţie: Administratorul de insolvenţă verifică ce aţi declarat în cererea de insolvenţă. Dacă el trebuie să stabiliească venituri sau valori de patrimoniu, pe care dvs. în mod conştient sau din neglijenţă nu le-aţi înregistrat, sunteţi ameninţat ca procedura de insolvenţă să eşueze.
Faza de eliberare a restului de datorii (treapta 4)
Dacă administratorul de insolvenţă şi-a soluţionat sarcinile sale, procedura de insolvenţă va fi suspendată prin decizia instanţei şi faza de eliberare a datoriei restante începe. Partea popribilă a venitului dvs. se va reţine mai departe. Dacă moşteniţi ceva, trebuie ca jumătate din această moştenire să fie depusă la administratorul de insolvenţă. Puteţi de asemenea să refuzaţi moştenirea. Plăţile efectuate la creditori unici pot fi realizate de dvs. doar prin administratorul de insolvenţă. De asemenea este important ca dvs. să aduceţi rapid la cunoştinţa administratorului de insolvenţă şi instanţei de insolvenţă orice modificare familială sau financiară, un schimb de loc de muncă sau de locuinţă.
Chiar dacă sunteţi şomer, puteţi solicita VIV. Dar este important să vă străduiţi de a găsi un loc de muncă, de asemenea să vă depuneţi CV şi să acceptaţi orice loc pertinent. Eforturile dvs, trebuie să poată fi dovedite.
O activitate cu program redus poate fi acceptată doar atunci când copii dvs.
sunt dependenţi de îngrijirea dvs. (de ex. deoarece dvs. nu puteţi primi un cămin).
Trebuie să raportați profiturile și donațiile administratorului de insolvență și, peste o anumită sumă, să le transferați în totalitate sau jumătate din acesta. Dacă v-aţi îndeplinit obligaţiile, instanţa de insolvenţă emite o eliberare de datoria restantă, acest fapt semnifică că sunteți scutit de datoriile neachitate. Nu se vor elibera de datorii pedepse cu amenda penală şi amenzi contravenţionale, precum şi datorii din fapte penale care au fost comise cu intenţie (de ex. despăgubiti pentru daune fizice). De asemenea, noile datorii care au apărut pe timpul procedurii de insolvenţă vor rămâne şi vor fi plătite
de către dvs..
Eliberarea de datoriile restante se poate refuza, dacă de exemplu
• în ultimii trei ani de dinaintea depunerii cererii aţi făcut declaraţii false din culpă la cererea de credite sau prestaţii publice,
• aţi făcut declaraţii false în cerere,
• în ultimii trei ani de dinaintea depunerii cererii aţi irosit din patrimoniu sau aţi făcut datorii necorespunzătoare,
• faceți noi datorii pe timpul procedurii de insolvenţă pe care nu le plătiți și care sunt necorespunzătoare.
Cât timp durează procedura de insolvenţă (treapta 3 şi 4)?
Procedura de insolvență decurge trei ani din momentul deschiderii ei de către instanță. La sfârșit se declară eliberarea datoriei restante prin hotărâre judecătorească.
Atenție: Păstrați numaidecât această hotărâre judecătorească!
Creanțele există totuși încă. Creditorii mai au dreptul și să vă scrie. Însă nu mai sunteți obligat să plătiți. Nu sunt permise măsuri de executare silită.
Costă ceva procedura?
Birourile publice de consiliere cu privire la datorii îşi oferă sprijinul lor de obicei gratuit. Un avocat trebuie să-l plătiţi, în cazul în care nu vi s-a acordat ajutor
de consiliere.
Pentru procedura legală veţi suporta cheltuielile. Dacă nu puteţi plăti
cheltuielile judiciare, înaintaţi o cerere de amânare. Instanţa pentru insolvenţă amână toate cheltuielile până la eliberarea de restul datoriilor. Dacă administratorul de insolvenţă percepe sume de bani, vor fi plătite prin aceasta prima dată cheltuielile amânate. Dacă după eliberarea de datoriile restante mai rămân încă costuri de plată, se va verifica anual dacă dvs. puteţi plăti rate corespunzătoare (pentru cel mult 4 ani de zile).

Ein häufiges und zugleich kritisches Szenario im Insolvenzrecht entsteht, wenn ein Gläubiger – beispielsweise eine Krankenkasse – einen Fremdantrag auf Eröffnung des Insolvenzverfahrens stellt und der Schuldner die vom Gericht gesetzte Frist zur Stellung eines eigenen Insolvenzantrags (Eigenantrag) nebst Antrag auf Restschuldbefreiung versäumt. Dieser Beitrag beleuchtet die umfassende Rechtsauffassung zu dieser Konstellation, analysiert die Positionen der Beteiligten und zeigt auf, ab wann ein neuer Antrag rechtlich wieder zulässig ist. 1. Die rechtliche Ausgangslage und die absolute Frist Stellt ein Gläubiger einen zulässigen Insolvenzantrag, ist das Insolvenzgericht nach § 20 Abs. 2 InsO in Verbindung mit § 287 Abs. 1 InsO verpflichtet, den Schuldner auf die Möglichkeit der Restschuldbefreiung hinzuweisen. Hierfür wird in der Regel eine richterliche Frist von vier Wochen gesetzt. Vor der Verfahrenseröffnung: Diese vierwöchige Frist ist keine starre Ausschlussfrist. Ein verspäteter Eigenantrag unter Bezugnahme auf das Aktenzeichen des Fremdantrags ist rechtlich zulässig und wirksam, solange das Insolvenzgericht den formellen Eröffnungsbeschluss noch nicht erlassen hat. Nach der Verfahrenseröffnung: Mit dem Erlass des Eröffnungsbeschlusses schließt sich dieses Zeitfenster endgültig. Ein nachträglicher Antrag auf Restschuldbefreiung für dieses nun laufende Verfahren ist nach ständiger Rechtsprechung des Bundesgerichtshofs unzulässig. 2. Multiperspektivische Analyse der Rechtsfolgen Wird das Verfahren ohne den Antrag auf Restschuldbefreiung eröffnet, ergeben sich für die Parteien völlig unterschiedliche rechtliche und wirtschaftliche Konsequenzen: Perspektive des Schuldners: Die Situation ist gravierend. Der Schuldner durchläuft ein vollständiges Insolvenzverfahren, in dem sein pfändbares Vermögen und Einkommen durch den Insolvenzverwalter verwertet werden. Da die Restschuldbefreiung fehlt, bleiben am Ende des Verfahrens alle nicht getilgten Schulden in voller Höhe bestehen. Die wirtschaftliche Rehabilitation verzögert sich massiv, da de facto zwei Verfahren nacheinander durchlaufen werden müssen, um Schuldenfreiheit zu erlangen. Perspektive des Gläubigers (Krankenkasse): Für den antragstellenden Gläubiger sowie alle weiteren Gläubiger ist diese Konstellation äußerst vorteilhaft. Sie profitieren von der geordneten Vermögensverwertung im Insolvenzverfahren und erhalten eine Insolvenzquote. Nach der formellen Aufhebung des Verfahrens können die Gläubiger aus dem vollstreckbaren Tabellenauszug sofort und für weitere 30 Jahre in das Neuvermögen des Schuldners vollstrecken. Perspektive des Insolvenzgerichts und Verwalters: Das Gericht und der Insolvenzverwalter wickeln das Verfahren regulär ab. Der Fokus liegt rein auf der bestmöglichen Gläubigerbefriedigung. Das Verfahren endet mit der Schlussverteilung und Aufhebung, ohne in eine Wohlverhaltensphase überzugehen. 3. Mythos Sperrfrist: Wann ist ein neuer Antrag möglich? Oft wird fälschlicherweise angenommen, dass das Versäumen der Antragsfrist eine mehrjährige Sperrfrist für einen neuen Insolvenzantrag auslöst. Dies ist nach der aktuellen Gesetzeslage nicht der Fall. Keine gesetzliche Sperrfrist (§ 287a InsO): Der Gesetzgeber hat in § 287a InsO die Gründe für eine Sperrfrist (drei, fünf oder elf Jahre) abschließend geregelt. Das bloße Unterlassen oder Vergessen des Antrags auf Restschuldbefreiung in einem Fremdantragsverfahren ist dort nicht aufgeführt. Eine formelle Versagung der Restschuldbefreiung (§ 290 InsO) liegt ebenfalls nicht vor, da gar kein Antrag existierte, der hätte gerichtlich versagt werden können. Das prozessuale Hindernis: Der Schuldner kann dennoch nicht sofort einen neuen Antrag stellen. Dem steht das zwingende prozessuale Hindernis des laufenden Erstverfahrens entgegen (Grundsatz der Einmaligkeit). Zwei parallele Insolvenzverfahren über dasselbe Vermögen sind rechtlich unzulässig. Der frühestmögliche Zeitpunkt: Ein neuer Eigenantrag inklusive Antrag auf Restschuldbefreiung kann exakt ab dem Tag gestellt werden, an dem das erste Insolvenzverfahren durch das Gericht formell und rechtskräftig aufgehoben wurde (Aufhebungsbeschluss nach § 200 InsO). 4. Strategische Handlungsempfehlungen Für betroffene Schuldner ergeben sich aus dieser Rechtslage klare strategische Notwendigkeiten: Sofortige Statusprüfung: Es muss umgehend beim Insolvenzgericht geklärt werden, ob der Eröffnungsbeschluss bereits erlassen wurde. Ist dies nicht der Fall, muss der Eigenantrag sofort per Notfristmaßnahme nachgereicht werden. Prüfung der gerichtlichen Belehrung: Wurde das Verfahren bereits eröffnet, ist die Gerichtsakte zwingend auf formelle Fehler zu prüfen. War die gerichtliche Belehrung über die Restschuldbefreiung fehlerhaft oder wurde sie nicht korrekt zugestellt, kann der Eröffnungsbeschluss unter Umständen mit der sofortigen Beschwerde angegriffen und der Antrag nachgeholt werden. Vorbereitung des Folgeverfahrens: Lässt sich das laufende Verfahren rechtlich nicht mehr korrigieren, muss der Schuldner mit dem Insolvenzverwalter vollumfänglich kooperieren, um einen zügigen Abschluss zu fördern. Parallel sollte der neue Eigenantrag vollständig vorbereitet werden, um ihn am Tag nach der gerichtlichen Aufhebung des Erstverfahrens sofort einzureichen. Dies verhindert, dass Gläubiger in der Zwischenzeit Einzelzwangsvollstreckungsmaßnahmen ergreifen können. Fazit Das Versäumen der Frist für den Eigenantrag bei einem Fremdantrag zwingt den Schuldner, das Verfahren ohne Schuldenbefreiung zu durchlaufen. Da jedoch keine isolierte gesetzliche Sperrfrist für einen Neuantrag existiert, besteht die rechtliche Lösung in der präzisen Vorbereitung eines nahtlos anschließenden zweiten Insolvenzverfahrens unmittelbar nach Abschluss des ersten.


